Păcate. Spovedania.

CE ESTE PÄ‚CATUL?

Păcatul este călcarea Legii lui Dumnezeu, căl­care voită sau nevoită, cu ÅŸtiinţă sau fără ÅŸtiin­Å£Äƒ, cu fapta, cu cuvântul, cu gândul. Păcatul este necinstirea adusă lui Dumnezeu, ocară, dispreÅ£uire, defăimare, nerecunoaÅŸtere ÅŸi vătă­mare adusă fiinÅ£ei DumnezeieÅŸti, dintr-un senti­ment egoist.Păcatul este necredinţă ÅŸi neîn­credere în Dumnezeu, în legea Lui ÅŸi prea multă credinţă ÅŸi încredere în sine, până acolo ca omul să-ÅŸi fie singur lege, pentru că de în­dată ce ai călcat Legea lui Dumnezeu ai urmat o altă Lege, fie a ta, fie a Diavolului.

Păcatul este a doua răstignire adusă Mântuitorului, căci prin păcat se reînnoiesc toate batjocurile de altădată ÅŸi toate bătăile primite. Piroanele, suliÅ£a, spinii, prin păcat Mântuitorul le simte din nou. Acum, însă, nu mai sunt bătute de cei ce-L defăimau ÅŸi strigau: „Să Se răstignească, să Se răstignească…”, acum Îi sunt administrate de cei ce zic că cred în El, că-I urmează poruncile, că-L iubesc. Acum Îl scuipă în faţă cei ce sunt botezaÅ£i, acum cununa de spini I-o pun cei ce se numesc creÅŸtini, acum Îi dau palmele, acum Îi bat piroanele, acum Îl împung cu suliÅ£a cei pentru care a suferit batjocuri ÅŸi bătăi ÅŸi pentru care Åži-a dat sângele Său pe Golgota pentru ca să-i facă fii ai lui Dumnezeu, pentru ca să le deschidă Raiul, să sfarme moartea ÅŸi să dărâme iadul.

Păcatul este îndepărtare de Dumnezeu ÅŸi, în schimb, apropiere de Diavol, este îndepărtare de casa Tatălui ÅŸi păzire în Å¢ară străină a porcilor diavolului. Pentru căsuntem robi aceluia căruia îi slujim (Ioan 8, 34), păcatul înseamnă robia Diavolului.

Când păcătuieÅŸti nu mai socoteÅŸti ceea ce a făcut pentru tine Dumnezeu, nu-I mai eÅŸti fiuÅŸi nu te gândeÅŸti la dreptatea Lui, care va pe­depsi pe cei ce păcătuiesc împotriva Voii Lui. Prin păcat toate lucrurile lui Dumnezeu sunt pornite împotriva scopului pentru care au fost făcute. Gura n-a fost făcută de Dumnezeu ca să înjurăm cu ea, să bârfim ÅŸi să blestemăm pe aproapele, ci gura a fost făcută ca, cu ea, să vorbim lucruri folositoare sufletului. Mintea nu Å£i-a dat-o Dumnezeu ca să găseÅŸti, cu ajutorul ei, argumentele care te îndepărtează de Dumnezeu, ci ca să găseÅŸti argumentele care te apropie. Ochii nu au fost făcuÅ£i spre a privi ceea ce aduce vătămarea sufletului, ci spre a vedea creaÅ£iile lui Dumnezeu ÅŸi spre a-I aduce mulÅ£umiri. Tot aÅŸa, urechile, mâinile, picioarele n-au fost create spre a ne îndepărta de Dumnezeu. Bunătatea ÅŸi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu nu vrei să le socoteÅŸti ca atare? Căci să ÅŸtii că tot timpul Å£i s-a dat ca să câÅŸtigi Raiul ÅŸi tu te pierzi socotind că El nu va mai judeca, că nu va ierta, că sunt alÅ£ii mult mai răi ca tine.

CE URMÄ‚RI ARE PÄ‚CATUL

Răul pricinuit de el

1. Prin păcat pierdem darul cel mai presus de fire ce-l avem de la Dumnezeu. Fără acest dar, sufletul rămâne slut.

2. Prin păcat Duhul Sfânt este luat de la noi ÅŸi nu mai suntem recunoscuÅ£i fii.

3. Prin păcat pierdem fericirea veÅŸnică a Raiu­lui; pierdem posibilităţile unirii cu Dumnezeu ÅŸi petrecerea împreună cu sfinÅ£ii; pierdem lumina veÅŸnică ÅŸi odihna.

4. [Prin păcat] câÅŸtigăm Iadul cu focul cel ne­stins ÅŸi cu în­tunericul cel ce este totdeauna.

5. Prin păcat pierdem toate bunătăţile pe care le-am făcut înainte, căci Dumnezeu te va jude­ca în ceea ce te va găsi făcând.

6. Prin păcat pierdem ajutorul lui Dumnezeu (atât cât eÅŸti în păcat).

SPOVEDANIA

Nu plângi gândindu-te că ai pierdut Raiul? Nu te cutremură mâhnirea adusă lui Dumnezeu? Nu te înfioară Iadul? Nu cauÅ£i să-Å£i dobândeÅŸti starea pierdută? Se mai poate? Da! Trebuie numai să vrei…

Dumnezeu a ÅŸtiut dintru început neputinÅ£a noastră ÅŸi ne-a dat posibilitatea curăţirii de pă­cate. El a ÅŸtiut că omul cât va trăi va păcătui ÅŸi că fără de greÅŸeală nimeni nu este, de aceea spunea ucenicilor Săi: „Oricâte veÅ£i lega pe pământ vor fi legate în Cer – ÅŸi oricâte veÅ£i dez­lega pe pământ vor fi dezlegate ÅŸi în Cer”, cuvinte prin care se instituie ÅŸi Taina Spovedaniei.

Spovedania sau pocăinÅ£a este o baie din care sufletul scăldat iese uÅŸurat de greutate ÅŸi curat de murdăria păcatelor, o baie în care se spală ÅŸi se pierd toate întinăciunile ÅŸi greÅŸelile noas­tre. Spovedania este o doctorie ce vindecă su­fletul rănit de draci, o doctorie ce strică otrava păcatului. Spovedania întoarce pe păcătos de la Diavol la Dumnezeu ÅŸi-l pune din nou în le­gătură cu Făcătorul său. Spovedania însem­nează aducerea sufletului la faptele ÅŸi lucrurile care sunt pentru ÅŸi după firea lui. Spovedania redă pe om curat lui Dumnezeu.Spovedania pregăteÅŸte sufletul ÅŸi trupul pentru primirea Trupului ÅŸi Sângelui Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

SpovedeÅŸte-te în Biserică de [minimum, n.n.] patru ori pe an la acelaÅŸi Duhovnic. Când îÅ£i faci examenul de conÅŸtiinţă găseÅŸte-te vinovat, nu te justifica; gândeÅŸte-te la următoa­rele puncte:

a. Motivul sau scopul cu care sau pentru care ai păcătuit. A doua zi caută să ocoleÅŸti momen­tul potrivit respectiv.

b. IntenÅ£ia – ce ai voit de ai păcătuit.

c. Împrejurările, ocoleÅŸte-le a doua zi.

d. Locul unde ai păcătuit.

e. Cât l-ai răspândit – ai îndemnat pe alÅ£ii.

f. Numărul…

Spovedania trebuie făcută cu zdrobire de inimă ÅŸi cu părere de rău. Zdrobirea inimii este su­părarea ÅŸi durerea ce Å£i se pricinuieÅŸte când îÅ£i aduci aminte de păcat. Această durere nu stă numai în a simÅ£i păcatul, a suspina ÅŸi a plânge pentru el, ci stă mai ales în a urî păcatul. Părerea de rău este durerea ce o simte cel ce se pocăieÅŸte pentru că s-a lipsit de darul lui Dumnezeu ÅŸi a câÅŸtigat munca.

[...]

Scrie păcatele pe hârtie ÅŸi ci­teÅŸte-le singur înaintea Duhovnicului. Angajea­ză-te în faÅ£a lui Dumnezeu ÅŸi a ta să nu le mai faci.

Ultimul update la aceasta pagina este din data de 27.11.11
Aceasta pagina a fost vizitata de 1839 ori