Patronul spiritual

Nicu Gane – repere biografice

1838 1 februarie. Se naşte, la Fălticeni, Nicolae Gane, fiu al postelnicului Matei Gane şi al Ruxandei, născută Văsescu. Tatăl său, om cu oarecare cultură în epocă, mai avea trei fraţi: Enachi (poet), Costachi (tradu­cător) şi Dimitrie – socrul lui Constantin Negruzzi. Familia Gane era o veche familie boierească, atestată în actele voievodale cu 400 de ani în urmă.

Nicu Gane1843   Este înscris la şcoala primară din Fălticeni
condusă de preotul Neofit Scriban – viitorul arhimandrit şi membru în Divanul Ad-hoc. Totodată ia lecţii de germană de la “profesorul” Ziegmary – care era un vânător vestit ce-i va insufla tânărului învăţăcel dragostea pentru vânătoare.
1847 La terminarea şcolii primare pleacă la Iaşi, unde îşi continuă studiile la pensionul lui Louis Jordan.
1857 Este numit secretar-translator (cunoştea bine germana şi franceza) pe lângă directorul închisorilor din Moldova, post din care demisionea­ză în scurt timp.
1857-1859 Este membru al Tribunalului din Suceava. În această perioadă participă la întrunirile de la Iaşi şi de la Mănăstirea Slatina dedicate Unirii Principatelor Române.
1859   5 ianuarie. Participă la întrunirea de la Iaşi care îl va desemna ca domnitor pe Alexandru Ioan Cuza.
1860    Este numit preşedinte al Tribunalului din Suceava.
1861    Este numit membru al “Curţii de întărituri” de la Iaşi.

1863   Prefect al judeţului Suceava. La scurt timp este transferat prefect de Dorohoi, unde rămâne până în 1865.
În timpul liber este atras din ce în ce mai mult de expediţiile cinegetice care-i vor inspira mare parte din scrierile sale.
1864   La cererea lui, este numit membru al Curţii din Focşani. În iulie, împreună cu fratele său Matei, întreprinde o excursie în Bucovina. Priveliştile bucovinene, unice în spaţiul românesc, îşi vor găsi loc în viitoarele sale scrieri literare.
1865    La cererea sa, este mutat la Iaşi, unde este numit preşedinte al Curţii de Juraţi. Este anul de cotitură în viaţa şi activitatea lui Nicu Gane: devine membru al “Junimii” (înfiinţată la Iaşi, în 1863). La “Junimea” este prezentat de V. Pogor (coleg de magistratură) şi fraţii Leon şi Iacob Negruzzi.
1867   Într-o şedinţă a “Junimii” prezintă prima sa scriere literară în proză: Fluierul lui Ştefan.Autorul fiind foarte emoţionat, nuvela este citită de Titu Maiorescu care, la sfârşitul lecturii exclamă: “Ei bine… domnilor, iată o nuvelă!” În acelaşi an publică Fluierul lui Ştefan (scriere puternic influenţată de Toader şi Mărinda de V. Alecsandri), împreună cu Piatra lui Osman, în “Convorbiri literare”, revistă care începuse să apară de la 1 martie.
iulie-august. Împreună cu fraţii Nerguzzi, întreprinde o călătorie în Elveţia, Franţa şi Belgia.
noiembrie. Ia parte la cel dintâi banchet al “Junimii”, ţinut în casele lui Titu Maiorescu (la patru ani de la înfiinţarea “Junimii”).
Spre sfârşitul anului, este transferat la Focşani ca preşedinte de secţie la Curtea de Apel, dar demisionează în scurt timp, împreună cu alţi colaboratori, neadmiţând unele nereguli împotriva legii.
15 decembrie. Publică în “Convorbiri literare” poeziile Doi ochi şi Steaua de-amor.
1868    Nicu Gane refuză postul de şef de secţie la Curtea de Apel de la Focşani, post oferit de noul guvern. Practică avocatura la Iaşi.
În “Convorbiri literare” îi apare scrierea Comoara de pe Rarău.
1869    11 mai. Nicolae Gane se căsătoreşte la Iaşi cu Sofia Stoianovici. Fiind numit procuror general la Curtea de Apel din Iaşi, Nicu Gane ţine Discursul inaugural.
1870    Este numit prefect de Iaşi, funcţie din care demisionează în decembrie.
1872   Ales deputat de Suceava, Nicu Gane este prins din ce în ce mai mult în viaţa politică a timpului.
17 iulie. Este ales pentru prima oară primar al Iaşului, funcţie în care rămâne până în 1876. Ca primar, schimbă faţa oraşului, se pavează numeroase străzi, se introduce iluminarea cu gaz. Împreună cu Iacob Negruzzi, A. Naum, C. Rosetti, înfiinţează la Iaşi Tipografia Naţională.
1873    În “Convorbiri literare” publică nuvela istorică Domniţa Ruxandra. Publică primele sale volume de literatură: Încercări literare (primele scrieri în proză, între care şi cinci nuvele) şiPoesii, volum semnat cu iniţialele N. G.
1874   Publică în “Convorbiri literare” nuvelele Vânătoarea şi Hatmanul Baltag. În calitate de primar al Iaşilor, instituie, la 1 octombrie, prăznuirea anuală a lui Grigore Ghica, decapitat de turci, pentru că se împotrivi-se înstrăinării Bucovinei.
1875    În aceeaşi revistă publică Astronomul şi doftorul, Şanta.
1876   În “Convorbiri literare” îi apar nuvelele Duduca Balaşa şi Cânele Bălan.
1877   În revista de la Iaşi îi apar nuvelele Petru Rareş şi Andrei Florea Curcanul. În volumulRumănische Skizzen, publicat la Bucureşti, îi apare Şanta (traducere în germană de Mite Kremnitz).
1879    În “Convorbiri literare” publică În vacanţe, Sfântul Andrei, Ochii mamei.
1880    În revista “Junimii” îi apar Aliuţă şi Petrea Dascălul (două dintre cele mai bune nuvele ale scriitorului).
La Tipografia Naţională din Iaşi, Nicu Gane publică prima ediţie: Novele, I, II, cu dedicaţia: “Amicilor mei din Junimea”
1881    În “Convorbiri literare” publică Stejarul din Borzeşti.
27 aprilie. Este numit pentru a doua oară primar al Iaşului – dar pentru un termen scurt: la 21 iunie părăseşte postul.
1882    În “Convorbiri literare” apar primele şapte cânturi din Infernul de Dante Alighieri, în traducerea lui Nicu Gane.
23 martie. Nicu Gane este ales membru corespondent al Academiei Române la Secţia literară.
În studiul Literatura română şi străinătatea (apărut în “Convorbiri literare”) Titu Maiorescu îl citează pe Nicu Gane, împreună cu Ioan Slavici şi Iacob Negruzzi printre prozatorii reprezentativi ai epocii. Într-un articol publicat în revista “Familia” din Oradea, Ioan Slavici afirmă că “nuvelele lui Nicu Gane sunt un însemnat pas spre formarea limbii literare româneşti.”
1883   5 iunie. Alături de V. Alecsandri şi I. Negruzzi, participă la dezvelirea statuii lui Ştefan cel Mare în faţa Palatului Administrativ din Iaşi. Ca membru al Comitetului de iniţiativă a ridicării statuii, rosteşte o entu­ziastă cuvântare. Participă la banchetul celei de a XX-a aniverări a societăţii “Junimea”. (Este iniţiatorul unui joc de păpuşi care imitau şedinţele literare ale “Junimii” ţinute în casa lui Vasile Pogor din Iaşi.)
Împreună cu G. Panu şi A.D. Xenopol, Nicu Gane trece în Partidul Naţional Liberal, ceea ce i-a atras critici severe din partea junimiştilor, între care şi Titu Maiorescu.
Deputat în Constituantă, Nicu Gane este ales în Comisia însărcinată cu redactarea proiectului de modificare a Constituţiei.
Întreprinde o excursie în Munţii Neamţului şi pe Ceahlău.
1886   În “Convorbiri literare” îi apar scrierile Agatocle Leuştean, Două zile la Slănic, Dac-a vrea Dumnezeu (sunt ultimele lucrări în proză publicate în revistă).
Editura Socec din Bucureşti îi tipăreşte Nuvele, I, II, III. Ediţia a II-a, revăzută şi adaosă (primele două volume reproduc ediţia din 1880, ultimul – inedit).
4 iunie. Este ales pentru a treia oară primar al Iaşului, funcţie în care rămâne până în martie 1888.
La sfârşitul lui iulie, însoţeşte familia primului ministru Ion C. Brătianu într-o excursie în Bucovina şi nordul Moldovei. (Frumuseţea peisajelor şi peripeţiile trăite vor fi prezentate în volumul Zile trăite.) 1888   1 martie. Este numit ministru la Domenii, pentru scurt timp.
1896   11 ianuarie. Este ales pentru a patra oară primar al Iaşului, funcţie în care rămâne până în aprilie 1899.
1 decembrie. Ca primar, participă la inaugurarea Teatrului Naţional din Iaşi; rosteşte un discurs.
1899   Face parte din Asociaţia oamenilor de litere români, înfiinţată în acest an de Bogdan Petriceicu Hasdeu.
La Socec, la Bucureşti, îşi reeditează cele trei volume de Nuvele, cu unele revizuiri ale textului.
1901   Este numit prefect al judeţului Iaşi.
Publică volumul de publicistică Pagini răzleţe.
1903   Publică volumul autobiografic Zile trăite.
La Cernăuţi apare o traducere în limba germană din nuvelele repre­zentative ale lui Nicu Gane.
1904   Publică volumul de povestiri şi amintiri Păcate mărturisite (prin titlu amintind Păcatele tinereţelor de C. Negruzzi).
iulie. În volumul Borzeştii şi Ştefan cel Mare, tipărit la Bucureşti cu prilejul comemorării a 400 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, apare Stejarul din Borzeşti.
1906    Colaborează la “Viaţa românească”, încă în primul număr (1 martie) cu articolul Cum am tradus “Infernul” de Dante. După apariţia primu­lui număr al revistei, la întrunirea din casa lui C. Stere din Iaşi, parti­cipă şi Nicu Gane, unul dintre puţinii junimişti rămaşi în viaţă. La Iaşi îi apare traducerea integrală a Infernului lui Dante (reeditată în anul următor).
15 octombrie. Cu prilejul dezvelirii statuii lui V Alecsandri la Iaşi, Nicu Gane aduce bardului de la Mirceşti un emoţionant omagiu.
În volumul omagial V. Alecsandri, Nicu Gane publică evocarea Alecsandri ?i Eminescu.
La Cernăuţi îi apare cel de al doilea volum de Nuvele în traducere germană.
1907    14 iulie. Este numit pentru a cincea oară primar al Iaşului, funcţie în care rămâne până în ianuarie 1911.
1907-1908 În colecţia “Biblioteca pentru toţi” îi apar 3 volume de Nuvele.
1908    1 aprilie. Nicolae Gane este ales membru activ al Academiei Române. (Discursul de recepţie îl va rosti în şedinţa academică din 13 mai 1909. Răspunsul îl va da Iacob Negruzzi.)
1909    La Editura Sfetea din Bucureşti îi apare ultimul volum tipărit în timpul vieţii: Spice(Povestiri, amintiri, discursuri comemorative). (Volumul va fi reeditat şi întregit de autor în 1910.)
1910    În albumul Eminescu comemorativ, alcătuit de Octav Minar, Nicu Gane evocă în Amintiri personalitatea poetului nostru naţional.
1 aprilie. Nicu Gane este numit de către Ministerul Instrucţiunii membru în Comitetul Teatrului Naţional din Iaşi, al cărui director era Mihail Sadoveanu.
Cu toate că a rămas întotdeauna legat de locurile natale, Nicu Gane vinde casa părintească din Fălticeni lui Artur Gorovei (rudă a sa). (În această casă apare revista de folclor “Şezătoarea” până în 1925.)
În Fălticeni ia fiinţă societatea corală “Nicu Gane”.
1912   Colaborează sporadic la revista “Flacăra”.
Nuvela lui Nicu Gane Comoara de pe Rarău apare în traducere germană în revista Bukarester Tageblatt.
Este numit preşedinte al Secţiei literare a Academiei Române.
1914 În capitolul Povestitori de ieri şi de astăzi: nuvelişti şi scriitori de schiţe din volumul O luptă literară, Nicu Iorga întreprinde o amplă analiză a nuve­listicii lui Nicu Gane, comparată uneori chiar cu nuvelele lui Slavici. Editura Alcalay din Bucureşti începe publicarea unei ediţii deOpere complete – Nicu Gane. (Nu apare decât vol. I cuprinzând tălmăcirea Infernului. Ediţia este întreruptă de izbucnirea războiului.)
1916 16 aprilie. Se stinge din viaţă la ora opt şi jumătate seara, la Iaşi, în casa de pe strada care astăzi îi poartă numele. Împlinise vârsta de 78 de ani.
I s-au organizat funeralii naţionale, cu participarea reprezentanţilor instituţiilor culturale şi ştiinţifice şi a unei delegaţii a judeţului Suceava. Este înmormântat la 19 aprilie în cimitirul Eternitatea din Iaşi. Din partea scriitorilor şi oamenilor de teatru îi aduce ultimul omagiu Mihail Sadoveanu.

Extrasă din prefata la “Stejarul din Borzeşti”, Constantin Mohanu, Ed. Litera, 1998