Memoria retinei gulagului românesc

O scurtă descriere a humoreanului Radu Bercea poate fi la prime vedere aceasta: fost deținut politic pentru aproape o jumătate de deceniu în lagărele de muncă ale patriei, pictor și caricaturist, cu peste 200 de expoziții în țară și în lume. Dar, dincolo de aceste referințe, se remarcă de la primele sale vorbe, un martir al neamului românesc, de o rară modestie și de o înaltă virtute ortodoxă, un supraviețuitor al infernului comunist și postcomunist.

Răsturnarea raportului de moralitate secular creștină, a binelui și răului, de către torționarii animalici, deasupra trupurilor deținuților politici în expiere pentru refuzul de a-și renega țara, sunt doar câteva secvențe prin care artistul bucovinean Radu Bercea (el însuși condamnat, în 1959, la 20 de ani de închisoare pentru că „nutrea sentimente ostile regimului din R.P.R. și a aderat la activarea unei organizații contrarevoluționare, ce avea drept scop lupta împotriva regimului din țara noastră”) construiește, într-o alăturare golgotică, un discurs halucinant. Memoria retinei gulagului românesc este o întregire a realului holocaust al poporului român (1939 – 1964). Expoziţia sa itinerantă ce a văzut peste 30 de localități ale țării este un memento al durerii și ilustrează prin fiecare element compoziţional infernul închisorilor şi lagărelor comuniste,atmosfera apăsătoare a locurilor prin care artistul a trecut (Luciu-Giurgeni, Strâmba, Salvia, Gironde), dintre care cel mai odios (după cum chiar artistul menţionează în cartea sa „Trăind în negură”), cel de la Saivane, uniformizează trauma pentru a desprinde durerea și uitarea utopiilor.

Invitatul Asociației Spirit Liber din Fălticeni este un martor și un mărturisitor al atrocităților bolșevice care ar putea deveni periculos prin argumentata susținere a existenței unor reali sfinți martiri ai închisorilor comuniste, iar lucrările sale pot fi alăturate altor mii de argumente care ar trebui să convingă pe guvernanți de necesitatea deschiderii procesului gardienilor regimului comunist.

Expoziția sa,admirată, apreciată și dezvoltată prin alte încercări artistice de elevii de la Nicu Gane,într-un timp al comemorării revoluției decembriste, cuprinde manifeste ale veghei îndurerate, ale patriotismului fără de uitare, fără de compromisuri. Tablourile sale,prezentate și explicate cu mare dăruire în semnificația lor chiar de către autor, pot determina atitudini, recuperări de moralitate, de credință, de reacțiune civică și de neacceptare a unei realități cu prea multe fantome ale unui timp pierdut.

 

Prof. Bența Codrin

   

Lasă un răspuns