Cinstitul Paraclis
al Prea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva
(14 octombrie)
Binecuvântat
este Dumnezeul nostru... Împărate ceresc..., Sfinte Dumnezeule...,
Prea Sfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este împărăţia...,
Doamne miluieşte (de 12 ori), Slavă... Şi acum..., Veniţi
să ne închinăm...,
Psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea
mea..., Dumnezeu este Domnul (de trei ori).
Tropar, glasul al 4-lea:
Pe Sfântă Parascheva
cea preacinstită, mireasa cerescului şi celui fără
stricăciune Mire, cu bucurie să alergăm toţi
credincioşii a o lăuda, căci ea apărătoare de la
Dumnezeu s-a dăruit tuturor celor ce măresc petrecerea (viaţa)
ei şi izvorăşte râu de tămăduiri celor ce cu
credinţă cinstesc sfintele ei moaşte.
Slavă...
Şi acum...
Nu
vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu...
Apoi Psalmul 50: Miluieşte-mă Dumnezeule...
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea
Irmos:
Apa trecând-o...
Aproape
de scaunul Atotţiitorului stând, o Maică, rugăciuni pentru noi
adu Acestuia, ca să dea tuturor iertare de păcate.
Prea Cuvioasă Maică Parascheva, milostiveşte-te şi
ajută la cererea robilor tăi.
Otrava şarpelui bând,
de uşa iadului m-am apropiat cu adevărat, ci tu ceea ce te
desfătezi de izvorul vieţii, cu rugăciunile tale
înviază-mă, preaslăvită.
Slavă...
Nestatornicia
minţii mele şi viforele necuviincioaselor mele cugetări
aşează-le Cuvioasă şi mă mântuieşte cu
rugăciunile tale, ca să nu mă duc în adâncul iadului.
Şi
acum...
Viaţa
mea toată în dulceţi şi vicleşuguri cu adevărat s-a
îndeletnicit, ci tu care ai născut pe Mântuitorul, mai înainte de
ieşirea mea, miluieşte-mă cu rugăciunile tale.
Cântarea a 3-a:
Irmos:
Doamne, cel ce ai făcut...
Valuri
de tot felul de boli şi scârbe, cu dureri cumplite înălţându-se,
afundă ticălosul meu suflet în peştera iadului, ci tu cu solirile
tale Maica întinde-mi o mâna de ajutor.
Prea Cuvioasă Maică Parascheva, milostiveşte-te şi
ajută la cererea robilor tăi.
Picături de lacrimi a
scoate din adâncul inimii prin care să-mi spăl necuratele patimi ale
sufletului şi ale trupului, cu solirile tale dăruieşte-mi Maica,
pururea pomenită.
Slavă...
Cunoscând
în mine însumi mulţimea păcatelor mele, fără de pâră
şi mai înainte de judecată, judecat şi osândit sunt eu,
ticălosul ci Ţie ca Mântuitorul tuturor, fie-Ţi milă de mine,
pentru solirile Prea Cuvioasei Parascheva.
Şi
acum...
Fecioară
plină de dar, ceea ce ai născut bucuria care s-a dat în dar la
toată zidirea, întunericul întristării, ce vrăjmaşul aduce
asupra-mi ca sa mă piardă, degrabă îl risipeşte.
Mântuieşte
din nevoi...
Mântuieşte din ispita
vrăjmaşului pe robii tăi, că Ziditorul te-a arătat, o
prea frumoasă fecioară, apărătoarea şi păzitoarea
turmei Sale.
Cercetează bolile
noastre cu milostiv ochiul tău, căci apărarea ta o avem, Prea
Cuvioasă, adevărată doctorie de mântuire.
Sedealna, glasul al 2-lea:
Făcând
rugăciunea ta către Domnul, tămăduieşte bolile noastre
cele sufleteşti şi trupeşti, pururea pomenită şi de
toată primejdia ne izbăveşte, miluind pe cei ce te roagă de
nevoi şi de stricăciunea cea pierzătoare.
Cântarea a 4-a:
Irmos:
Am auzit, Doamne...
De
tânguirea cea veşnică cu mijlocirea ta, o prea frumoasă
fecioară, mântuieşte pe robii tăi, pe cei ce au lucrat fapte
vrednice de lacrimi.
Prea Cuvioasă Maică Parascheva, milostiveşte-te şi
ajută la cererea robilor tăi.
Ceea ce din toată inima
ai iubit pe Domnul, pe mine care pentru faptele mele cele rele sunt cu totul
urgisit, prin mijlocirea ta tu iarăşi mă împacă.
Slavă...
Fiind
rănit prin cumplite săgeţi înveninate ale potrivnicului, plâng
ticăloasa soartă a sufletului meu, ci Tu, Hristoase,
mântuieşte-mă.
Şi
acum...
Ceea
ce ai născut pe doctorul Care a tămăduit rana cea mare a
oamenilor, nu trece cu vederea inima mea cea care este chinuită de boli
grele.
Cântarea a 5-a:
Irmos:
Luminează-ne pe noi...
Fiind
căzut în groapa stricăciunilor şi zicând cumplit, prin
rugăciune strig către tine, o Prea Cuvioasă Maică, nu
mă lăsa sa pier.
Prea Cuvioasă Maică Parascheva, milostiveşte-te şi
ajută la cererea robilor tăi.
Prea Frumoasă
mireasă a lui Hristos cea neîntinată, cu rugăciunile tale,
miluieşte-mă pe mine cel rănit cu rănile poftelor,
ştergând greşelile mele.
Slavă...
Nu
mă lepăda, Iisuse, de la faţa Ta, pentru mărimea
îndurărilor Tale, ci în dar mă mântuieşte, prin mijlocirea Prea
Cuvioasei Tale Parascheva.
Şi
acum...
Tămăduieşte,
Curată, neputinţa sufletului meu, cercetării tale
învredniceşte-mă şi-mi dăruieşte sănătate cu
rugăciunile tale.
Cântarea a 6-a:
Irmos:
Rugăciunea mea voi înălţa...
Ticălosul
meu suflet s-a făcut ca pământul neplouat, neavând putere a da roduri
bune, ci picând roua milei Tale, de toată greutatea, Stăpâne, îl vei
izbăvi pe el prin rugăciunile Prea Cuvioasei Tale Parascheva.
Prea Cuvioasă Maică Parascheva, milostiveşte-te şi
ajută la cererea robilor tăi.
Înaintând, o, suflete,
veşmântul nunţii, cum vom cuteza să intrăm împreună cu
chemaţii cei aleşi în cămara cea cerească a lui Hristos?
Cum nu vom fi urgisiţi de Dumnezeu? Ci, o Prea Cuvioasă, cu
rugăciunile tale mântuieşte-ne.
Slavă...
Nu
primi, Stăpâne, a intra la judecată sluga Ta, căci dacă
nimeni vieţuind întru această lume nu se va îndrepta înaintea Ta, dar
eu cel ce am întrecut pe toţi în păcate multe cum mă voi
arăta?
Şi
acum...
Stinsu-s-a
viaţa mea, Stăpână, în dureri şi anii mei toţi în
suspinuri; virtutea mea, Fecioară, de multa lipsă a slăbit,
căci am mâniat pe Dumnezeu, pe care cu rugăciunile tale
îmblânzeşte-L spre mine.
Mântuieşte
din nevoi...
Mântuieşte
de ispita vrăjmaşului pe robii tăi, căci Ziditorul te-a
arătat, o prea frumoasă fecioară apărătoarea şi
păzitoarea turmei tale.
Cercetează bolile
noastre cu milostiv ochiul tău, căci apărarea ta avem, Prea
Cuvioasă, adevărată doctorie de mântuire.
Condac, Glasul al 2-lea
Cele
de sus căutând...
Cu
multă postire trupul subţiindu-ţi, ţi-ai ridicat mintea
către Dumnezeu şi viaţă netrupească în trup ai
vieţuit, pururea pomenită Parascheva, lepădând materialnica
tulburare, pentru aceasta acum te înveseleşti cu cetele îngereşti.
Prochimen: Pomeni-voi numele Tău întru tot neamul şi neamul.
Stih:
Ascultă fiică şi vezi pleacă urechea ta...
Diaconul: Înţelepciune drepţi...
Din
Sfânta Evanghelie de la Marcu, citire:
(XI, 22-26)
Zis-a
Domnul ucenicilor Săi: Aveţi credinţa în Dumnezeu. Adevărat
zic vouă că oricine ar zice acestui munte: Ridică-te şi te
aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că
ceea ce va spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă zic
vouă. Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi
că le-aţi primit şi le veţi avea. Iar când staţi de va
rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi
tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşelile
voastre. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri
nu vă va ierta vouă greşelile voastre.
Pentru rugăciunile
Apostolilor Tăi, Milostive...
Slavă, glasul al 2-lea:
Pentru
rugăciunile Prea Cuvioasei Parascheva, Milostive...
Şi
acum...
Pentru
rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive...
Stihira, glasul al 6-lea:
La
tine, prea frumoasă fecioară Parascheva, aduc rugăciunile mele,
pe aceasta ascultă-le şi le du înaintea Ziditorului, căci
toată îndrăzneala de la mine s-a depărtat, cunoscând
răutatea necuvioaselor mele fapte şi a cumplitelor cugete şi
cuvinte, cu care milele Acestuia spre mânie le-am întărâtat şi acum
trebuindu-mi tare ajutorul Lui, a-l cere nu îndrăznesc, ci tu Prea
Cuvioasă fii mijlocitoare.
Cu statornicie de gând s-a
socotit de tine, Maică, aurul ca gunoiul, pentru aceasta pleacă inima
mea cu rugăciunile tale la curată mărturisire către
Dumnezeu, ca să nu cad în cumplit adâncul lăcomiei.
Prea Cuvioasă Maică Parascheva, milostiveşte-te şi
ajută la cererea robilor tăi.
Cu frica Domnului
îndrăgeşte, Maică, pornirile trupului meu, care năzuiesc
fără de cale ca să surpe ticălosul meu suflet în adâncurile
iadului.
Slavă...
Cine
mă va izbăvi de focul gheenei şi de întunericul neluminos, pe
mine cel ce am păcătuit, vrednic de toată pedeapsa,
fără numai tu, apărătoarea mea, miluieşte sufletul meu
cel amărât Cuvioasă lui Hristos.
Şi
acum...
Cu puterea ta,
Fecioară, pe cel cumplit slăbănogit păcătos sufletul
meu întăreşte-l, căci m-a lăsat virtutea mea,
nemaipovăţuindu-mă la căile Domnului.
Cântarea a 8-a:
Irmos:
Pe împăratul ceresc...
Cela
ce înfrumuseţezi cetele cuvioşilor cu străluciri îngereşti,
Mântuitorul meu primeşte rugăciunile acestora care se aduc ţie
pentru noi.
Prea Cuvioasă Maică Parascheva, milostiveşte-te şi
ajută la cererea robilor tăi.
Sufletul meu cel cuprins de
spinii poftelor umple-l Prea Cuvioasă de dorul Stăpânului şi-l
arată pe dânsul aducător de roadă.
Binecuvântăm
pe Tatăl...
De
rea credinţa ereticilor şi de mânia vrăjmaşilor care ne
asupresc, păzeşte pe robii tăi cu rugăciunile tale, Prea
Cuvioasă Parascheva.
Şi
acum...
Grijile
cele deşarte depărtează-le de la sufletul meu totdeauna,
Fecioară, pentru ca să laud pe Fiul tău cu osârdie.
Cântarea a 9-a:
Irmos:
Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu...
Greşit-am,
Mântuitorul meu, şi cu fărădelegi toată petrecerea
vieţii am cheltuit, mărturisind, Hristoase fie-ţi milă de
robii Tăi, cu mijlocirile Prea Cuvioasei Tale.
Pe apărătorii
credinţei, împăraţii şi domnitorii noştri, pe cununa
preoţilor şi pe tot poporul, Prea Cuvioasă Parascheva, în pace
îi păzeşte.
Slavă...
Cei
ce ne închinăm ţie cu credinţă, Sfântă Treime, în
singură fiinţa Dumnezeirii, cu despărţirea Feţelor,
toţi să ne mântuim.
Şi
acum...
Ceea
ce ai născut pe Mântuitorul, mântuieşte-mă Fecioară pe
mine, care am vieţuit în faptele rele şi nu am afară de tine
altă nădejde de mântuire.
Cuvine-se
cu adevărat..., Sfinte Dumnezeule..., Prea Sfântă Treime...,
Tatăl nostru..., Troparele:
Miluieşte-ne pe noi..., Slavă..., Doamne miluieşte-ne pe noi...,
Şi acum..., Uşa milostivirii..., Ectenia în
care se pomenesc cei ce fac Paraclisul şi sfârşitul:
Lacrimile şi
ostenelile Prea Cuvioasei Parascheva, care a pătimit pentru Tine, le
aducem ţie, Puternice, şi ne rugăm împreună cu dânsa,
iartă pe robii Tăi care sunt lipsiţi de toată
bunătatea şi ne mântuieşte pe noi de toate nevoile.
Megalinaria
Pilda înfrânării
şi neîncetat izvorul Moldovei, care izvorăşte noianuri de
vindecări, pe dumnezeiasca Parascheva cu cucernicie să o cinstim.